Marius Iosif: Penuria de sacru și neliniștea omului de azi

„Eliberarea pe care a produs-o secularizarea s-a dovedit a fi o eliberare întru neant, o eliberare ce împinge la o rătăcire aflată în căutarea unui temei existențial. Resurecția religioasă actuală, începută cam în deceniul al optulea al secolului trecut, e semn că, dezrădăcinat spiritual, acest om contemporan, adică noi, ar dori să se reînrădăcineze, și de aici scrutările unor căi, adesea exotice, cu speranța de a-și afla certitudini. Angoasat, el iscodește cu febrilitate pe tărâmuri livrești calea care pare a i se potrivi și poate rămâne în această căutare lecturală întreaga sa viață.”

„Un diagnostic lucid al situației noastre reale ar putea constata că, peste afirmația lui Nietzsche că „Dumnezeu a murit”, sacrul există, că el nu est o ficțiune, iar, atunci când se revelează direct, conduce spre logica divină pătrunsă de o iubire a tot și a toate, purtând în ele evidența Unului, în vreme ce sacrul surogat nu face decât să se fenomenalizeze prin specificitatea umorală a unor grupuri sociale ca dogmă impunându-și autoritatea prin tradiții ce se anchilozează și se alterează până la toxicitate.”

http://www.contributors.ro/cultura/penuria-de-sacru-și-neliniștea-omului-de-azi

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s