Despre Legea parteneriatului stat-biserică

Viziune. Propunerea legislativă ignoră angajamentul României faţă de ideea Europei Sociale şi participarea la Metoda Deschisă de Coordonare a Regimurilor de Protecţie Socială. Inspiraţia vine din legislaţia Charitable Choice a Statelor Unite, introdusă în 1996 şi revizuită apoi de fiecare preşedinte, dar stârnind în continuare nemulţumiri şi critici atât din partea analiştilor sociali, cât şi a liderilor religioşi. Propunerea nu doar operează cu o distincţie analitică, dar induce o diviziune între societatea civilă şi comunităţile religioase, care nu corespunde realităţilor sociale trăite de indivizi. Mai mult, prin caracterul preferenţial, propunerea alimentează tensiuni între organizaţii non-guvernamentale ne-afiliate confesional şi cele din cadrul cultelor recunoscute.

Parteneriat. Pronunerea nu a fost supusă unor consultări reale cu toate cultele religioase, nici cu reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale care oferă servicii sociale acreditate. Dialogul s-a purtat doar cu reprezentanţi ai clerului, cu toate că serviciile sociale oferite de instituţiile de cult sunt realizate de facto mai ales de către enoriaşi sau persoane consacrate din diferite ordini monahale.

Pragmatism. Propunerea ignoră activitatea acreditată de furnizare de servicii sociale a unor organizaţii afiliate confesional, care beneficiază de subvenţii de stat în condiţiile legislaţiei actuale, dar au dezvoltat mecanisme de atragere de fonduri private ce suplimentează considerabil finanţarea publică.

Competenţă. Propunerea nu a primit aviz favorabil din partea Comisiei Juridice, de Disciplină şi a Imunităţii şi, iniţial, nici din partea Guvernului; Comisiile responsabile din cadrul Parlamentului (Comisia pentru Muncă şi Protecţie Socială şi Comisia pentru Drepturile Omului, Culte şi Problemele Minorităţilor Naţionale) au rescris practic întreaga lege pentru a o face promulgabilă şi doar în această formă i-au acordat avizul favorabil.

Sustenabilitate. Cu excepţia situaţiei în care normele metodologice vor face implementarea legii foarte complicată, vor tergiversa acordarea subvenţiilor şi vor impune condiţionări greu de acceptat pentru instituţiile de culte, propunerea legislativă nu va fi putea susţinută financiar nici măcar pe termen mediu. Contradicţia inerentă a cadrului legislativ propus este că, pentru a se putea menţine de jure în condiţii de auteritate financiară, trebuie să fie de-facto ne-implementabilă.”

Vezi: Deşertăciunea pactului „stat” – „biserică”. Şi reforma sistemului de asistenţă socială ce aşteaptă, strategic, după colţ

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s