Dilema veche: Religiozitatea confuză – interviu cu Anca Manolescu

„Caracteristica „noilor mişcări religioase“ e platitudinea, insensibilitatea faţă de ierarhia realului. Inerte metafizic, ele ţin într-adevăr de religiozitate, nu de religie. Ţin de un anumit tip de modernitate, unul care nu mai poate concepe sacrul decît în regimul lumii şi fabrică un sacru „orizontal“: de vreme ce critică societatea (de tip occidental), ele aleargă spre celălalt aspect al lumii, spre o natură pe care o sacralizează sau chiar o deifică. Dar mentalitatea lor nu e mai puţin pozitivistă decît cea pe care o combat: pentru ele, realităţile spirituale se reduc la simple epifenomene ale psi-hicului şi ale unui cosmos material. Alteritatea radicală o reprezintă, pentru ele, posibilele civilizaţii extraterestre. În genere, o nouă religie apare într-un mediu unde comerţul cu transcendenţa e de la sine înţeles, dar ea propune un mod nou de poziţionare faţă de absolut. Noile mişcări religioase, apărute în a doua parte a secolului al XX-lea (mistica hippie, New Age, ecologia profundă etc.) nu s-au născut ca reacţie faţă de o religie, într-un mediu religios. S-au născut din opoziţia, în parte legitimă, faţă de excesele unor trăsături proprii civilizaţiei moderne.”

Dilema veche, Nr. 315, 25 februarie 2010